marți, 28 septembrie 2010

Ora de română . (by echo)

Ora de română... O uimitoare sursă de plictiseală. "Scumpa" noastră diriginta ne-a pus să  îl ascultăm pe însuși "marele Bacovia" recitînd poezia "Lacustra"




Sunt absentă. Mă uit in jur și se pare că toată lumea făcea cu  totul altceva. 
Cîteva fete de pe rîndul de la fereastră ,se plictisesc maxim (pot citi asta in ochii lor) , alta tot se joacă cu un pix scoțînd un sunet cu adevărat enervant .
Pe rîndul din mijloc, fetele din primul rînd, par a fi atente la vorbele poetului. Ciudat... ma cam irita vocea lui răgușita de parca ar fi mâncat o viata țigări pe pâine la micul dejun. 
Fetele din banca a doua, dorm. Amîndouă au capul pe banca, ochii închiși, și par a blestema momentul începerii acestei ore.
Colegul meu citește ceva din cartea de romana, care nu are treaba cu ce se discuta in clasa.
O alta colega, care se pregătește să dea la medicina, forțează manualul de bio la maxim, in timp ce fetele din ultima banca sunt prietene cand cu reviste de moda, cand cu oglinzi ,rujuri, farduri ( a doua variata corespondîndu-i colegei situate pe partea stînga a rîndului)
Mi se întîmpla deseori să stau pur și simplu și să privesc in jur, fără să iau parte la acțiune. Bănuiesc ca ma pot numi o observatoare înrăita.


Dar cum as putea să uit să scriu despre superbul costum al dirigintei pe care îl poarta azi cu asemenea mîndrie ?
Pălăria din paie își face simțita prezenta printr-o forma circulara medie, încă din clipa in care a intrat in clasa. Cîteva șuvițe rebele, par cădea agale pe după ureche. (păcat ca doar pe alea le mai are)
Rujul de un rosu aprins, bineînțeles ca nu putea lipsi din rutina zilnica pe care o are, și par a completa de minune costumul galben asemenea muștarului cu un imprimeu de leopard pe el. Arrr...O pot numi ceva in genul muștaro-pantera. (asta fiind un termen nou inventat de mine dar care se potrivește maxim )
Fusta, de aceeași culoare, lunga pana in pământ, se mișca in stînga și in dreapta de fiecare data când face cate o piruetă. 
Și hai ca as mai putea înțelege această ținută, deși nu ma pot uita prea mult la ea( îmi obosesc ochii, pentru cei prezenți ,știți la ce ma refer) dar pur și simplu nu pot înțelege acel ceas de la gatul ei. Seamăna enorm cu acel tip de ceas pe care il poarta profii de sport, ceva in genul cronometrului. Pur și simplu.. jenant.

Un comentariu:

  1. esti nebuunaaa,nu stiam de ce faceai tu poze in timpul orei :))) parca scriai ceva frumos de mine :( :*:*:*

    RăspundețiȘtergere

marți, 28 septembrie 2010

Ora de română . (by echo)

Ora de română... O uimitoare sursă de plictiseală. "Scumpa" noastră diriginta ne-a pus să  îl ascultăm pe însuși "marele Bacovia" recitînd poezia "Lacustra"




Sunt absentă. Mă uit in jur și se pare că toată lumea făcea cu  totul altceva. 
Cîteva fete de pe rîndul de la fereastră ,se plictisesc maxim (pot citi asta in ochii lor) , alta tot se joacă cu un pix scoțînd un sunet cu adevărat enervant .
Pe rîndul din mijloc, fetele din primul rînd, par a fi atente la vorbele poetului. Ciudat... ma cam irita vocea lui răgușita de parca ar fi mâncat o viata țigări pe pâine la micul dejun. 
Fetele din banca a doua, dorm. Amîndouă au capul pe banca, ochii închiși, și par a blestema momentul începerii acestei ore.
Colegul meu citește ceva din cartea de romana, care nu are treaba cu ce se discuta in clasa.
O alta colega, care se pregătește să dea la medicina, forțează manualul de bio la maxim, in timp ce fetele din ultima banca sunt prietene cand cu reviste de moda, cand cu oglinzi ,rujuri, farduri ( a doua variata corespondîndu-i colegei situate pe partea stînga a rîndului)
Mi se întîmpla deseori să stau pur și simplu și să privesc in jur, fără să iau parte la acțiune. Bănuiesc ca ma pot numi o observatoare înrăita.


Dar cum as putea să uit să scriu despre superbul costum al dirigintei pe care îl poarta azi cu asemenea mîndrie ?
Pălăria din paie își face simțita prezenta printr-o forma circulara medie, încă din clipa in care a intrat in clasa. Cîteva șuvițe rebele, par cădea agale pe după ureche. (păcat ca doar pe alea le mai are)
Rujul de un rosu aprins, bineînțeles ca nu putea lipsi din rutina zilnica pe care o are, și par a completa de minune costumul galben asemenea muștarului cu un imprimeu de leopard pe el. Arrr...O pot numi ceva in genul muștaro-pantera. (asta fiind un termen nou inventat de mine dar care se potrivește maxim )
Fusta, de aceeași culoare, lunga pana in pământ, se mișca in stînga și in dreapta de fiecare data când face cate o piruetă. 
Și hai ca as mai putea înțelege această ținută, deși nu ma pot uita prea mult la ea( îmi obosesc ochii, pentru cei prezenți ,știți la ce ma refer) dar pur și simplu nu pot înțelege acel ceas de la gatul ei. Seamăna enorm cu acel tip de ceas pe care il poarta profii de sport, ceva in genul cronometrului. Pur și simplu.. jenant.

Un comentariu:

  1. esti nebuunaaa,nu stiam de ce faceai tu poze in timpul orei :))) parca scriai ceva frumos de mine :( :*:*:*

    RăspundețiȘtergere