Ma tot certam cu un baiat,a carui fata nu o puteam vedea, dar ,simteam o atasare foarte puternica fata de el. El imi tot explica cum inca ma iubeste, cum inca sunt motivul pentru care este vesel in fiecare zi dar eu , nu paream sa fiu de acord cu spusele lui ,de fapt mai tare ma enervam cand il auzeam. Ii tot reprosam faptul ca nu stie sa iubeasca, ca nu stie nici macar definitia acelui cuvant si ca ar fi mai bn sa caute in dictionar sa aibe si el idee cam despre ce e vorba.Am incercat sa ii fac un rezumat ,sa ii spun ca in iubire nu esti egoist,nu faci cealalta persoana sa se simta mizerabil doar ca sa te simti tu mai puternic, atunci cand tu razi, te asiguri ca si ea rade si multe alte lucruri despre care el nu avea un habar. Stiu ca ma simteam tare ranita cand ii reprosam toate acestea, era ca si cum toata conversatia se petrecea in acel moment si era adevarata.
Ma priveam pe mine in acelasi timp dintr-un colt al strazii abia plouata si apoi pe el incercand sa gasesc orice luminita sa ii pot privi fata. In zadar...
Toata scena parea una de film. Ma priveam cum dadeam cu mainile in stanga si in dreapta, enervata extrem de mult pe el, care de asemenea incerca sa ma linisteasca , sa ma stranga in brate. Tipam la el incontinuu si el la mine, ca si cum am fi fost doi copii care si-au furat unul altuia acadelele.
La un moment dat ne -am oprit. Am mormait ceva, dupa care ne am intors cu spatele si am plecat in directii diferite. O ploaie zdravana a inceput in acel moment, dar nu mai conta caci lacrimile de pe obrazul amandurora erau mult mai umede si dureroase ca orice ploaie care avea sa cada din cer.
Deodata simt cum Bubbles(catelusa mea) ma linge pe fata si se pune langa mine.
Ma trezesc realizand ca totul a fost doar un vis si ma ridic sa imi beau cafeaua.
Din instinct ma privesc in oglinda. Si daca totul a fost un vis, de ce aveam lacrimi in ochi si Bubbles tocmai imi stersesera lacrimile?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu