Too far away...
Departe…
Nu mai stiu sa vorbesc cu tine fiindca se cutremura peretii cand te apropii prea mult de picioarele mele,de chipul meu. Sunt totusi eu dar atat de schimbatoare. Joc mereu acelasi rol, dar uneori sunt marunta ca un fir de nisip, si alte ori un singur pas de-al meu darama peretii zgomotosi si nici nu ma obosesc sa-i repar.Ma sperie prea tare ideea unui trup stihial ,o fantasma pe care nu sunt in stare nici macar s o sustin. Prefer sa fiu marunta, sa fiu ca un gandac ce se ascunde printre haine incercand sa-ti intre pe sub piele si sa se ascunda asigurandu-se ca e pe inima ta. Egali oricum nu mai putem fi. Mai degraba e un raport de alternanta intre noi. Cand tu esti un copil urias, eu sint o furnica cu gene intoarse, cand ti se deschid porii fruntii si pe acolo iti iese in valuri uriashe gingasa si te micsorezi incredibil de tare iar tu nici macar nu-ti dai seama, atunci eu cresc rautacioasa ca o copila de zmeu. Cel mai bine ne sta cand tu esti urias si eu sint marunta. Atunci suntem amandoi stangaci si gingasi. Atunci pot zice ca te iubesc cu adevarat. Cand lucrurile stau intoarse pe dos, toata lumea e parca nesigura. Mi se pare ca toti calca in cioburi care as putea zice ca sunt ca niste amintiri.Sangele curge usor evandand din corpul nostru.Se duc gandurile... Si sunt atat de zgomotoase dar nu reusesc sa-mi ajunga mai sus de calcai. Nu vreau ca oamenii sa-mi studieze calcaiul ca si cand ar fi un munte ciudat. Si e atat de trist sa fiu eu mare si tu mic si sa te ratacesc printre celelalte figurine de lut.
Imi place sa ma imbrac cu hainele tale si sa-mi fie atat de mari. Ma simt ca si cand as fi iubita unui erou. Ash putea sa ma obisnuiesc cu asta si sa astept ca tu sa ma salvezi din nou si din nou din propiiile ganduri, din propia vina, si propiiile amintiri. Ma apasa..simt cum ma sting incet.. incet..am nevoie de tine..
Stii ce-mi trebuie ca sa fiu fericita?Imi trebuie un gigant dragalas care sa ma poarte in palma si sa-mi sopteasca la ureche versuri de cantece !!!
Too far away...
Departe…
Nu mai stiu sa vorbesc cu tine fiindca se cutremura peretii cand te apropii prea mult de picioarele mele,de chipul meu. Sunt totusi eu dar atat de schimbatoare. Joc mereu acelasi rol, dar uneori sunt marunta ca un fir de nisip, si alte ori un singur pas de-al meu darama peretii zgomotosi si nici nu ma obosesc sa-i repar.Ma sperie prea tare ideea unui trup stihial ,o fantasma pe care nu sunt in stare nici macar s o sustin. Prefer sa fiu marunta, sa fiu ca un gandac ce se ascunde printre haine incercand sa-ti intre pe sub piele si sa se ascunda asigurandu-se ca e pe inima ta. Egali oricum nu mai putem fi. Mai degraba e un raport de alternanta intre noi. Cand tu esti un copil urias, eu sint o furnica cu gene intoarse, cand ti se deschid porii fruntii si pe acolo iti iese in valuri uriashe gingasa si te micsorezi incredibil de tare iar tu nici macar nu-ti dai seama, atunci eu cresc rautacioasa ca o copila de zmeu. Cel mai bine ne sta cand tu esti urias si eu sint marunta. Atunci suntem amandoi stangaci si gingasi. Atunci pot zice ca te iubesc cu adevarat. Cand lucrurile stau intoarse pe dos, toata lumea e parca nesigura. Mi se pare ca toti calca in cioburi care as putea zice ca sunt ca niste amintiri.Sangele curge usor evandand din corpul nostru.Se duc gandurile... Si sunt atat de zgomotoase dar nu reusesc sa-mi ajunga mai sus de calcai. Nu vreau ca oamenii sa-mi studieze calcaiul ca si cand ar fi un munte ciudat. Si e atat de trist sa fiu eu mare si tu mic si sa te ratacesc printre celelalte figurine de lut.
Imi place sa ma imbrac cu hainele tale si sa-mi fie atat de mari. Ma simt ca si cand as fi iubita unui erou. Ash putea sa ma obisnuiesc cu asta si sa astept ca tu sa ma salvezi din nou si din nou din propiiile ganduri, din propia vina, si propiiile amintiri. Ma apasa..simt cum ma sting incet.. incet..am nevoie de tine..
Stii ce-mi trebuie ca sa fiu fericita?Imi trebuie un gigant dragalas care sa ma poarte in palma si sa-mi sopteasca la ureche versuri de cantece !!!
Nu mai stiu sa vorbesc cu tine fiindca se cutremura peretii cand te apropii prea mult de picioarele mele,de chipul meu. Sunt totusi eu dar atat de schimbatoare. Joc mereu acelasi rol, dar uneori sunt marunta ca un fir de nisip, si alte ori un singur pas de-al meu darama peretii zgomotosi si nici nu ma obosesc sa-i repar.Ma sperie prea tare ideea unui trup stihial ,o fantasma pe care nu sunt in stare nici macar s o sustin. Prefer sa fiu marunta, sa fiu ca un gandac ce se ascunde printre haine incercand sa-ti intre pe sub piele si sa se ascunda asigurandu-se ca e pe inima ta. Egali oricum nu mai putem fi. Mai degraba e un raport de alternanta intre noi. Cand tu esti un copil urias, eu sint o furnica cu gene intoarse, cand ti se deschid porii fruntii si pe acolo iti iese in valuri uriashe gingasa si te micsorezi incredibil de tare iar tu nici macar nu-ti dai seama, atunci eu cresc rautacioasa ca o copila de zmeu. Cel mai bine ne sta cand tu esti urias si eu sint marunta. Atunci suntem amandoi stangaci si gingasi. Atunci pot zice ca te iubesc cu adevarat. Cand lucrurile stau intoarse pe dos, toata lumea e parca nesigura. Mi se pare ca toti calca in cioburi care as putea zice ca sunt ca niste amintiri.Sangele curge usor evandand din corpul nostru.Se duc gandurile... Si sunt atat de zgomotoase dar nu reusesc sa-mi ajunga mai sus de calcai. Nu vreau ca oamenii sa-mi studieze calcaiul ca si cand ar fi un munte ciudat. Si e atat de trist sa fiu eu mare si tu mic si sa te ratacesc printre celelalte figurine de lut. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu